Eu m-am saturat de referate. Pur si simplu, mintea mea nu e genul de minte care sa se preteze cu usurinta la exercitii similare, repetate pana pic. De asta am si restante la contabilitate la prima facultate. Si de asta mi s-a aprins beculetul cand am auzit de la un anume domn profesor (lectorul Sebastian Grama) ca avem voie sa facem referate “oricum, in orice forma, doar sa fie legate de materia de curs.”
Domnul Grama primise balade de 40 de pagini, bucati muzicale, nu sunt sigur daca si turnulete si bucati de plastilina. Logic ca eu trebuia sa fac ceva si mai extravagant. Asa ca va prezint primul referat semiperisabil din ultimii ani ai facultatii de filosofie.
Bun, aveam niste sticle. In una statea o floare. M-am gandit: “Parca sticla asta ar fi o sursa pentru floare, si daca floarea este fericire, sticla este sursa ei.” Apoi “Dar oare exista un singur tip de fericire? N-as putea eu sa reprezint cumva toate tipurile de fericire si sa fac totodata o bestie de referat?”
Asa a luat nastere entitatea cu numele de “Oroarea”. Aceasta este la origine un fel de vaza si consta intr-un grup de sticle de plastic taiate, legate si insemnate. In care am pus flori. Fiecare sticla se vrea a fi alt tip de fericire (dintre care toate in afara de una sunt si surse ale cunoasterii).
Obs: numele de filosofi au fost adaugate ulterior facerii pozelor.
Prima sticla, Sticla Cunoasterii Rationale. Este o sticla de plastic (apa plata Roua) , transparenta, plina cu apa (care semnifica totodata calmul si densitatea). Are ca simbol un “copacel” care creste dintr-un semn de intrebare, in mod ordonat. Am pus pe ea numele lui Spinoza, pentru ca asta incerca sa rationalizeze totul, parca mai mult decat altii. Metoda geometrica apare si la Pascal deci probabil si domnia sa ar fi mers trecut. Din sticla cunoasterii rationale cresc flori (fericire “vie”)
A doua sticla, Sticla Fericirii Infantile. Sau sticla monadei. Este o sticla mica de plastic (apa plata Dorna), oarecum transparenta, care contine niste tulpini taiate brusc. Sticla se acopera brusc cu o panglica de plastic pe care scrie “Angst. Excelenta face diferenta” si care provine dintr-o alta sticla, despre care voi vorbi mai incolo. Are ca simbol un ou cu un semn de intrebare in mijloc. Am pus pe ea numele lui Parmenide, pentru ca asta era cu o singura cauza, rezulta nemurirea. Deasemenea, intre cele doua sticle era numele lui Leibniz -hartie cazuta accidental- care facea computari cu monade (elemente de genul lumii lui Parmenide).
A treia sticla, Sticla Asocierii Libere. Este o sticla de plastic (Lipton Ice Tea), destul de transparenta. Nu contine nimic dar din ea ies sfori. Cu care eventual toata sandramaua s-ar lega de altele asemanatoare si ar deveni mai stabila. Are ca simbol un semn de intrebare incercuit de o retea. Semnul de intrebare nu face parte din retea dar este in centrul acesteia. Oricum, nu e vorba de o cunostere prin raportare la sine sau ceva de genul asta, ci pur si simplu, ceea ce obtine fiecare om prin libertate. L-am trecut pe Rousseau aici. Poate doar pentru a evidentia ca nu e vorba de asocieri institutionale. Din sticla 3 cresc flori.
A patra sticla, Borcanul Acumularii Materiale. Este un borcan de sticla, de compot de piersici mai exact, avand destula greutate cat sa stabilizeze tot restul atunci cand e nevoie. Altfel spus, ai bani, ai trofee, nu te mai intereseaza nimic. Borcanul contine monede si capete de flori retezate. Are ca simbol un turn de dreptunghiuri. Stabile, frumoase, nu apare nici un semn de intrebare. Are numele lui D. Trump. Din borcan nu cresc flori dar, asa cum spuneam, contine capete.
A cincea sticla, Sticla Consumului. Este o sticla de plastic, facuta din bucati de alte sticle. Contine coji, scrum, un staniol, o cutie de Burn rupta si multe altele. Din asta iese panglica “Angst”. Excelenta face diferenta. Are ca simbol un semn de intrebare in centrul unei “crizanteme / explozii” de sageti. Toate sunt catre exterior. L-am pus pe Nietzsche aici, poate doar pentru gandul ca pentru a avea o moralitate pura, trebuie sa distrugem sistemul existent. Nice guy! Cresc flori.
A sasea sticla, Sticla Revelatiei sau Sticla Credintei. Este o sticla de sticla (lichior de portocale), bagata intr-o punga de plastic alba, topita astfel incat sa ia cat de cat forma sticlei originale. Deci sa fie o sticla de sticla intr-o sticla de plastic. Asta inseamna ca Sticla Revelatiei poate si ea, la nevoie, sa sustina singura tot obiectul. Deasemenea, nu e deloc transparenta. E goala pe dinauntru dar nu se poate sti acest lucru. Se confunda cu formele de cunoastere, avand exteriorul de plastic. O fi cunoastere, n-o fi, nu stiu. Are ca simbol Jokerul, sau nebunul si semnul infinitului. Nu te indoi, doar crede. Aici as incadra scolasticii, l-am pus pe Toma D’Aquino. Intre asta si sticla 1, l-am pus pe Descartes, pentru distincitia intuitie – deductie.
A saptea sticla, A Doua Sticla a Fericirii Infantile, este aproximativ identica cu prima Sticla a Fericirii Infantile. Iese din Sticla Revelatiei. Cum ar veni, din revelatie fericirea nu iese direct, dar revelatia/nebunia permite reconstructia sinelui ca pe ceva perfect. Aceasta nu mai este afectata de angoasa ci scoate flori. Are ca simbol un ou cu cifra 1 in mijloc (unitate). Tot de remarcat ar fi o eventuala prabusire a sticlei 7 daca nu ar fi sustinuta de florile care ies din celelalte sticle, de jos. Cum ar veni, iti trebuie nebunie si sustinere a nebuniei pentru a fi fericit.
Din pacate nu stiu ce s-a intamplat cu referatul meu, am auzit ca a pus mana pe el domnul Iftode, i-a facut poze si l-a aruncat. 
De pe dinauntru